Interesant cum aceasta pandemie ne-a trecut fortat prin curba schimbarii, ba chiar mai mult unora dintre noi ne-a dat ocazia de a ne tot invarti bezmetici prin ea, cu atata incertitudine in jurul nostru. Daca acum aproximativ 2 luni eram in negare, azi, numaram zilele pana la iesirea din casa si inflorim in etapa finala a procesului de schimbare, acceptand situatia si sperand la ce e mai bine. Dar oare acesta e un sentiment cultivat doar in bula social media sau e o traire colectiva?
Cum au trecut angajatii prin aceste vremuri?
Cei mai multi dintre ei…asa cum i-a condus compania!
Daca ai avut norocul sa faci parte dintr-o organizatie ce activeaza intr-o industrie neafectata(momentan), poate deja pregatita pentru lucrul de acasa si cu contingency plans bine puse la punct, probabil pe tot parcusul pandemiei sursa cea mai mare de frustrare a fost lipsa socializarii, a activitatilor fizice si incapacitatea de a face ceea ce iti doresti. Multitudinea de sedinte te-au tinut destul de ocupat, mai ales ca intervalul orar de munca s-a prelungit si ai simtit mai mult ca esti “on call” decat in “work from home”.
Altii dintre noi ce lucreaza in organizatii usor afectate au depus toate eforturile necesare pentru a ajuta compania sa treaca prin aceasta perioada si nu au mai tinut cont de zilele saptamanii sau de limitarile unei fise de post. Si totusi poate ati simtit ca oricat ati munci… volumul de munca parca nu mai scade. Lucru absolut normal, pentru ca in aceasta stare de anxietate, amigdala este hiper-activa, ceea ce diminueaza capacitatea de focusare, scade imunitatea si capacitatea memoriei. Chiar mai mult, creste predispozitia la ganduri negative si avem tendinta de a ne focusa doar pe ce nu merge. Nu-I de mirare ca unii dintre noi, chiar si cu 13 ore de munca pe zi, simtim ca realizam mult mai putin decat atunci cand lucram normal.
In tot acest haos, valsand prin curba schimbarii, am avut cu totii si zile bune cand ne aminteam ca exista si oportunitati in aceasta criza. Asa ca ne-am pus pe citit, pe meditat, am participat la traininguri si am incercat sa ne conectam tot mai mult cu colegii nostrii.
La polul opus, companiile ce activeaza in industriile direct impactate au desfiintat posturi sau au trimis peste 1 milion de oameni in somaj tehnic.
Cum faci fata ca angajat unei astfel de situatii? Cand ramai fara loc de munca de pe o zi pe alta?
Discutand cu multi dintre fostii mei candidati si clienti, am auzit povesti din cele mai variate, insa prea putine cu vesti bune. Am aflat despre familii ce au rationalizat mancarea drastic sau familii ce nu si-au permis medicamente. Parinti frustrati ca nu aveau acasa un PC pentru a asigura lectiile online ale ficei lor sau disperati ca nu isi permiteau un dezinfectant de maini. Mai mult, in toata aceasta lupta, una din cele mai importante nevoi umane, aceea de stabilitate, nu putea fi indeplinita nicicum, dat fiind ca nu nici nu stiu daca vor avea un loc de munca la care sa se intoarca. Si asa e… ”normalul” cu care am fost obisnuiti va fi redefinit in lunile ce urmeaza, conturam o noua societate cu noi industrii la putere si cerinte de noi skilluri pe piata muncii. Reconversia profesioanala va fi un parcurs essential pentru multi din someri si adaptarea si flexibilitatea vor deveni cele mai cautate abilitati intr-un candidat.
Criza sanitara si cea economica nu au scutit nici angajatul de griji, panica sau anxietate. Gradul de responsabilitate poate pare diferit, dar totusi, la sfarsitul zilei, atat angajatul cat si angajatorul/managerul sunt tot oameni si trairile lor sunt asemanatoare si absolut normale.
Desi unda de efecte negative a facut ravagii in aceste doua luni, Romania are sanse de redresare intocmai pentru ca are angajati pregatiti sa se apuce de treaba. Mai mult, infrastructura informatica a facut posibila trecerea la work from home foarte usor, aspect de care cu siguranta multe companii din fara vor fi atrase din cel putin doua motive: 1. In caz de alte tipuri de situatii de criza, stiu ca se pot asigura continuitatea businessului si 2. Eficientizarea costurilor aferente chiriilor spatiilor de birouri.
Suntem o tara puternic industrializata, ce a intrat in criza intr-o perioada prielnica economic cu peste un million de candidate gata de munca. Incet, dar sigur, vom recupera tot acest regres si ne vom intoarce.
Cu adevarat valoros, ar fi ca peste un an de acum, sa ne uitam la acest moment si sa putem spune asumat ca am invatat ceva din el si nu am trecut prin toate aceste trairi/situatii inutil.
Ramane de vazut daca angajatorul va stii sa isi aprecieze angajatii care au muncit peste masura pentru a sustine business ul, unii chiar pe bani mai putini, sau daca va declara aceasta supra-munca drept noul standard acceptat.
Ramane de vazut daca angajatul va sti sa apecieze eforturile acelor angajatori dedicati care si-au setat in acest moment un singur obiectiv : sa treaca prin criza cu echipa completa.
Ramane de vazut daca vom invata sa ne asumam relatii de munca echilibrate si sanatoase, daca vom invata sa ne facem economii atat la nivel de individ cat si la nivel de companie si daca vom intelege ca pentru astfel de situatii mai bine te pregatesti mereu si nu le traiesti nicioadata, decat sa te trezesti in fata faptului implinit, total nepregatit.
Daca te aflii in situatia nefericita de a ramne fara loc de munca in aceasta perioada, scrie-mi la [email protected] pentru a beneficia de Ghidul Candidatului, ce te va ajuta sa te organizezi in cautarea urmatorului job. Solicita Ghidul sau o intalnire online in care putem discuta despre optiunile de reconversie profesionala.